Tehnologiile mobile de telecomunicatii s-au
dezvoltat in generatii succesive. Prima generatie (1G), a aparut in anii 1950.
A doua generatie (2G), sau tehnologia GSM, este utilizata masiv, dar concurata
in toata lumea de o a treia generatie (3G).
Tehnologia mobila in Europa s-a dezvoltat
diferit fata de SUA. Suedia a fost una dintre primele tari cu un sistem automat
in functiune in 1956. Autoritatile nationale de telecomunicatii din Scandinavia
au luat doua decizii importante in 1969-1971. Prima decizie a fost luata in
1969 si prevedea inceperea activitatii de standardizare privind viitorul
celular analog NMT standard. Un grup de lucru a fost infiintat si numit Grupul
Nordic de Telefonie Mobila, NMT-Group. A doua decizie a fost de a construi
manual retele de telecomunicatii mobile cu acoperire la nivel national pentru a
satisface cererea clientului. In Suedia aceasta decizie a fost insotita de o
alta, aceea de a lasa piata telefoniei mobile libera.
La inceputul anilor 1980 au existat multe
standarde diferite de telefonie mobila. Atunci cand Departamentul de Comert si
Industrie si cei doi operatori de retea din Regatul Unit (British Telecom si
Cellnet) alegeau standardul noului sistem de telefonie mobila, ei au comparat
NMT-ul cu: un sistem standard japonez utilizat in intreaga lume din 1979 de
catre Nippon Telephone & Telegraph (NTT), cu sistemul german C450 (sistem
dezvoltat de catre Alcatel si Philips numit MATS-E) si AMPS, sistemul standard
al SUA. Sistemul standard al SUA a fost gasit util pentru indeplinirea
cerintelor pietei britanice. Standardul a fost disponibil de la mai multi
furnizori si a permis o capacitate suficienta deoarece a operat la o banda de
frecventa cu doar 70Mhz mai mica decat banda de 900Mhz.