Administratie financiara si fiscala a statelor din Europa - Portugalia si Germania

In anul 1986, Portugalia a aderat la Comunitatea Economica Europeana, unul dintre predecesorii Uniunii Europene. Impreuna cu Spania a dus numarul statelor membre UE la 12. In 1995, Portugalia a aderat la zona fara-frontiere Schengen si a fost unul dintre membrii fondatori al zonei euro, introducand moneda euro la 1 ianuarie 1999. Bancnotele si monedele euro au intrat in uz general 3 ani mai tarziu, inlocuind moneda portugheza escudo.
Aderarea Portugaliei la UE a contribuit la cresterea economiei stabile, in mare parte prin cresterea comertului incurajat de costurile scazute ale fortei de munca din Portugalia si printr-un aflux de fonduri UE pentru proiecte de infrastructura. Inscrierea ulterioara a tarii in UEM a adus cursului de schimb stabilitate, inflatie mai mica si rate ale dobanzilor mai mici. Sectorul serviciilor devine cel mai mare angajator, depasind sectoarele traditionale din agricultura si fabricatie. Extinderea UE in Europa de Est a doborat avantajul istoric avut de Portugalia in segmentul fortei de munca ieftine.
Cu toate acestea procesul de integrare monetara a adus un numar de dezchilibre care au contribuit la o performanta economica slaba chiar si inainte de recenta criza financiara. Astfel de dezechilibre sunt, de asemenea percepute ca fiind alegeri politice deliberate exacerbate. Ca o urmare a crizei economice, PIB-ul Portugaliei se contracta cu 2,7% in 2008-2009, in mare parte din cauza reducerii cererii interne. Impactul asupra pietei fortei de munca si asupra finantelor publice a fost deosebit de sever. Rata somajului a crescut la 11% in 2010. In 2010-2011 tara a ajuns sub presiunea balonului deficitelor pentru a recastiga controlul bugetului. In luna mai a anului 2011, Portugalia a convenit sa ia masuri fiscale stricte ca urmare a unui acord de ajutor finaciar in valoare de 78 de miliarde de euro facut cu Uniunea Europeana si FMI.
Portugalia trebuie sa puna in aplicare un program de reforme complete pentru a-si mari potentialul de crestere pe termen lung, pentru a corecta dezechilibrele si a reporni programul de convergenta. Reformele trebuie sa se concentreze asupra eficientei firmelor, productivitatea si flexibilitatea fortei de munca si incurajarea gospodariilor pentru a economisi mai mult. In cea ce priveste finantele publice ale Portugaliei, politicile curente nu ar putea fi deajuns pentru a atinge o tinta de deficit de 3% pana in 2013 si ar fi nevoie de masuri suplimentare de consolidare.

Economia Germaniei a cincea din lume ca marime si cea mai mare din Europa in conditiile paritatii puterii de cumparare, este un exportator important de utilaje, vehicule, produse chimice si de uz caznic si beneficiaza de o forta de munca cu inalta calificare. La fel ca vecinii sai din Europa de Vest, Germania se confrunta cu provocari semnificative pentru sustinerea pe termen lung a cresterii demografice. Ratele scazute ale fertilitatii si ale imigratiei nete cresc presiunea asupra sistemului de asistenta sociala a tarii si obliga guvernul sa intreprinda reforme structurale. Modernizarea si integrarea economiei Germane de Est (in cazul in care somajul poate depasi 20% in unele municipii) continua sa fie un proces costisitor pe termen lung, cu transferuri totale de la vest la est, pana acum in valoare de aproximativ 3000 de miliarde de dolari.
PIB-ul s-a contractat pana la aproximativ 5% in 2009, fiind cea mai abrupta cadere a productiei de la Al Doilea Razboi Mondial. Redresarea a fost rapida. Economia Germaniei dependenta de export este de asteptat sa creasca in 2010 cu 3.5% si cu inca 2% in 2011, cu exporturile catre pietele emergente jucand un rol din ce in ce mai important. Piata fortei de munca din Germania a aratat, de asemenea, o performanta puternica in 2010, cu o rata a somajului scazand la 7.5%, cel mai scazut nivel din ultimii 17 ani. Economistii atribuie scaderea somajului utilizarii pe scara larga a programelor de lucru "short-time" sponzorizate de guvern, precum si reformelor structurale implementate de fostul guvern condus de cancelarul Gerhard Schroeder. Datorita veniturilor fiscale mai mari decat cele estimate, deficitul Germaniei a ajuns la 50 de miliarde de euro in 2010 (68.5 de miliarde de dolari), sau aproximativ 4% din PIB, semnificativ mai mic decat se estimase anterior. Uniunea Europeana i-a dat Germaniei termen pana in 2013 pentru a consolida deficitul bugetar sub 3% din PIB si un amendament constitutional nou, ce limiteaza guvernul federal la deficite structurale de cel mult 0.35% din PIB pe an, incepand cu 2016. Programul guvernului de consolidare fiscala de 4 ani in valoare de 80 de miliarde de euro, este destinat indeplinirii ambelor obiective. Tendintele economice pozitive fac probabil ca Germania sa isi atinga obiectivele inainte de termen.