Telecomunicatii in Europa

Tehnologiile mobile de telecomunicatii s-au dezvoltat in generatii succesive. Prima generatie (1G), a aparut in anii 1950. A doua generatie (2G), sau tehnologia GSM, este utilizata masiv, dar concurata in toata lumea de o a treia generatie (3G).

Tehnologia mobila in Europa s-a dezvoltat diferit fata de SUA. Suedia a fost una dintre primele tari cu un sistem automat in functiune in 1956. Autoritatile nationale de telecomunicatii din Scandinavia au luat doua decizii importante in 1969-1971. Prima decizie a fost luata in 1969 si prevedea inceperea activitatii de standardizare privind viitorul celular analog NMT standard. Un grup de lucru a fost infiintat si numit Grupul Nordic de Telefonie Mobila, NMT-Group. A doua decizie a fost de a construi manual retele de telecomunicatii mobile cu acoperire la nivel national pentru a satisface cererea clientului. In Suedia aceasta decizie a fost insotita de o alta, aceea de a lasa piata telefoniei mobile libera.

La inceputul anilor 1980 au existat multe standarde diferite de telefonie mobila. Atunci cand Departamentul de Comert si Industrie si cei doi operatori de retea din Regatul Unit (British Telecom si Cellnet) alegeau standardul noului sistem de telefonie mobila, ei au comparat NMT-ul cu: un sistem standard japonez utilizat in intreaga lume din 1979 de catre Nippon Telephone & Telegraph (NTT), cu sistemul german C450 (sistem dezvoltat de catre Alcatel si Philips numit MATS-E) si AMPS, sistemul standard al SUA. Sistemul standard al SUA a fost gasit util pentru indeplinirea cerintelor pietei britanice. Standardul a fost disponibil de la mai multi furnizori si a permis o capacitate suficienta deoarece a operat la o banda de frecventa cu doar 70Mhz mai mica decat banda de 900Mhz.

Internetul in Europa

Exista 475 milioane de utilizatori de internet in Europa, din cei 1.97 miliarde in intreaga lume.

Europa detine 24.2% din utilizatorii de internet la nivel mondial.

Europa, in ansamblul sau, are de doua ori mai multi utilizatori de internet decat SUA.

Tara cu cei mai multi utilizatori de internet din Europa este Germania, cu 65 de milioane, la polul opus aflandu-se Vaticanul, cu 93 de utilizatori (dintr-o populatie totala de 829 de locuitori).

Zece tari europene au mai mult de 10 milioane de utilizatori de internet.

Media accesului la internet in Europa este de 58.4%.

Tara cu cel mai mare acces la internet este Islanda cu 97.6 %, urmata de Norvegia cu 94.8 % si Suedia cu 92.5%. Acestea sunt singurele tari cu acces la internet mai mare de 90%. Prin comparatie, SUA are un procent de 77.3% in ceea ce priveste accesul la internet.

In concluzie, desi Europa are aproape de doua ori mai multi utilizatori de internet decat SUA, este un continent mult mai fragmentat, cu diferite tari si limbi.

Infrastructura Europei

Infrastructura de transport este fundamentala pentru buna functionare a pietei interne, pentru mobilitatea persoanelor si a marfurilor si pentru o coeziune economica, sociala si teritoriala a Uniunii Europene. Cele 27 de state ale UE totalizeaza 5 milioane de km de drumuri pavate, din care 65000 de km sunt reprezentati de autostrazi, 212800 de km linii de cale ferata, din care 110.458 de km sunt electrificate si 42709 de km de cai navigabile interioare. Valoarea totala a investitiilor in infrastructura de transport, in perioada 2000-2006 a fost de 859 miliarde de euro.
Cele mai multe dintre aceste infrastructuri de transport au fost elaborate in cadrul spatiilor de politica nationala. In scopul de a stabili o retea multimodala unica, care sa integreze retelele terestre, maritime si aeriene pe intreg teritoriul UE, factorii politici de decizie europeni au decis sa stabileasca reteaua Trans-Europeana de transport, permitand marfurilor si persoanelor sa circule usor si rapid intre statele membre si asigurarea conexiunilor internationale.

Administratie legislativa si infractionalitatea in Europa

Legea Penala este o zona destul de bine cunoscuta a legii. Majoritatea oamenilor au o idee despre ceea ce este Legea Penala; aceasta acopera infractiuni, urmarirea penala si apararea. Ea cuprinde normele si legile scrise de catre Congres si legislatorii de stat care se ocupa cu orice activitate criminala care a cauzat prejudicii publicului larg. De asemenea, include decizii luate de catre instantele de apel care definesc si interpreteaza legislatia penala si reglementeaza procedura penala, in absenta unor reguli clare legiferate. Ca atare, aceasta acopera o gama foarte larga de subiecte si probleme. Legea penala invaluie procedura penala folosita, incercand condamnarea si incarcerarea inculpatilor condamnati pentru crime, precum si regulamentul cu privire la modul in care suspectii sunt investigati, acuzati si judecati. Legea penala este de obicei aplicata prin intermediul Guvernului. Statul, prin intermediul unui procuror, initiaza procesul. Unele subcategorii ale legii penale includ: Legea Penala Materiala,procedura penala, precum si problemele speciale care apar in administrarea si punerea in aplicare a justitiei penale. Legea penala substantiala se ocupa cu "esenta" legii. Aceasta identifica care sunt crimele, clasificarile lor (de exemplu, infractiuni minore, contraventii, crime) si modul in care acestea ar trebui incadrate, precum si sanctiunile posibile. Statul penal determina care instante au jurisdictie asupra caror cazuri si cine va fi responsabil pentru urmarirea penala a acestora.
Procedura penala recupereaza scaparile Legii Penale Substantiale. Se ocupa cu punerea in aplicare a acestor legi. Cel mai important, abordeaza modul in care un individ acuzat de o infractiune poate fi tratat, judecat si, in special, drepturile constitutionale ale indivizilor. De asemenea acopera regulile probelor, martorilor, investigatiilor si alte reguli asemanatoare. Cand cineva cere un proces ce i se cuvine, evoca dreptul sau la tacere, la un proces rapid sau la reprezentare juridica, aceasta este o parte a procesului de procedura penala.

Administratia interna a Germaniei

Solutionarea Germaniei de dupa razboi s-a bazat pe ideea unui "stat social", uneori interpretata ca "o economie de piata sociala". Primul principiu central a fost acela ca dezvoltarea economica a fost cel mai bun mod de a obtine asistenta sociala. Structura serviciilor sociale a trebuit sa reflecte aceasta prioritate. Principiul este reprezentat cel mai clar, in stransa relatie cu serviciile, de pozitia oamenilor in piata fortei de munca. Beneficiile sociale sunt legate de venituri, iar cei fara carte de munca pot afla ca nu sunt acoperiti in situatii importante neprevazute. Mai putin clara, dar probabil, mai importanta este preocuparea generala pentru a se asigura ca, cheltuielile publice cu privire la bunastare este direct compatibila cu nevoia de dezvoltare si crestere economica.
In al doilea rand Economia Germana si Sistemul de Protectie Sociala s-a dezvoltat printr-o structura corporatista. Acest principiu a fost dezvoltat de Bismarck pe baza existentei asociatiilor de ajutor reciproc si ulterior a ramas baza pentru protectia sociala. Asigurarile sociale, care acopera costurile de sanatate, asistenta sociala si o mare parte a sistemului de mentinere a veniturilor, este gestionat de un sistem de fonduri independente.
In al treilea rand, se pune un accent puternic pe principiul "subsidiaritatii". Acest principiu se administreaza in Germania, in sensul ca ambele servicii trebuie sa fie descentralizate sau gestionate independent si ca nivelul de interventie al statului ar trebuie sa fie rezidual, asta implica circumstante limitate care altfel nu sunt acoperite in mod corespunzator.

Administratia interna a Regatului Unit

Regatul Unit este un stat unitar in care administratia centrala conduce semnificativ cele mai multe activitati guvernamentale. Fiecare regiune are atat un Secretar de Stat si un departament administrativ situat in administratia centrala, cat si propriul executiv si propria adunare, care au rolul in anumite regiuni de ministere ale guvernului central. Legile care se aplica in Scotia si Irlanda de Nord sunt diferite de cele din Anglia si Tara Galilor. In consecinta, Parlamentul Scotian are o influenta mult mai mare decat Parlamentul Galez si Gucernul Scotian (un nume oarecum derutant, utilizat atat pentru guvern cat si pentru executiv) are rolul unui serviciu public al Scotiei, cu o politica sociala de sine statatoare. Structura administrativa in Irlanda de Nord este semnificativ diferita: serviciile sociale personale sunt responsabilitatea Consiliului de Sanatate (cum sunt in Republica Irlanda) si casele publice sunt administrate de Casa Executiva a Irlandei de Nord.
Acest cadru se schimba frecvent. Cele mai importante modificari au fost de reformare a Departamentului de Securitate Sociala din cadrul Departamentului de Munca si Pensii, transferul semnificativ al venitului de intretinere la Inland Revenue (acum HMRC pentru venitul Majiestatii Sale si Vamalitatii) precum si demolarea Departamentului de Transporturi, Regiunilor si Administratiei Locale, a carei responsabilitati cheie au fost plasate in cadrul Oficiului Primului Ministru Adjunct si au fost relocate in principal Comunitatilor si Administratiilor Locale.

Administratia interna a Rusiei

Constitutia Federatiei Ruse nu prevedea numirea sistemului federal executiv intre organele legii federale si tocmai in 1997 legea constitutionala federala a stabilit acest regulament in cadrul Guvernului Federatiei Ruse. Prin urmare, sistemul a fost instituit prin decretele presedintelui Federatiei Ruse.
Ministerul Federatiei Ruse reprezinta un organism executiv federal, care desfasoara o politica de stat si supravegheaza un anumit domeniu de activitate, un minister care, de asemenea, coordoneaza activitatile altor organisme federale in domeniul sau in cazurile stabilite prin legi, decrete si rezolutii. Un minister este condus de un ministru (ministrul federal), care intra in Guvernul Federatiei Ruse.
Comitetul de Stat al Federatiei Ruse si Comisia Federala a Rusiei sunt organisme federale executive care impreuna realizeaza o coordonare interprofesionala de intrebari referitoare la jurisdictia lor si, de asemenea, la reglementarile functionale in anumite domenii de activitate. Un Comitet de Stat al Federatiei Ruse si o Comisie Federala a Rusiei sunt conduse, in consecinta, de un Presedinte de Comitet de Stat al Federatiei Ruse si un Presedinte al Comisiei Federale Ruse.

Administratia interna a tarilor din Europa

Puterea executiva reprezinta motorul unui stat, care organizeaza, practic, viata fiecarei natiuni. Aceasta ramura a puterii include masa de baza a organelor de stat si cel mai mare numar de angajati bugetari. Aplicarea legilor fiind functia primara a puterii executive, ea cere in mod obiectiv realizarea activitatilor la nivel administrativ, care lovesc in mod inevitabil in drepturile si interesele cetatenilor, pe care le protejeaza sau le incalca.
Puterea executiva, mai precis, ministerele de aplicare a acesteia (Ministerul Apararii, Ministerul Afacerilor Interne, Securitatea, etc.) intruchipeaza obligatia de stat si astfel este un subiect de o atentie constanta din partea fortelor politice si a publicului, care nu doresc restrictii excesive de libertate.