Administratia interna a Regatului Unit

Regatul Unit este un stat unitar in care administratia centrala conduce semnificativ cele mai multe activitati guvernamentale. Fiecare regiune are atat un Secretar de Stat si un departament administrativ situat in administratia centrala, cat si propriul executiv si propria adunare, care au rolul in anumite regiuni de ministere ale guvernului central. Legile care se aplica in Scotia si Irlanda de Nord sunt diferite de cele din Anglia si Tara Galilor. In consecinta, Parlamentul Scotian are o influenta mult mai mare decat Parlamentul Galez si Gucernul Scotian (un nume oarecum derutant, utilizat atat pentru guvern cat si pentru executiv) are rolul unui serviciu public al Scotiei, cu o politica sociala de sine statatoare. Structura administrativa in Irlanda de Nord este semnificativ diferita: serviciile sociale personale sunt responsabilitatea Consiliului de Sanatate (cum sunt in Republica Irlanda) si casele publice sunt administrate de Casa Executiva a Irlandei de Nord.
Acest cadru se schimba frecvent. Cele mai importante modificari au fost de reformare a Departamentului de Securitate Sociala din cadrul Departamentului de Munca si Pensii, transferul semnificativ al venitului de intretinere la Inland Revenue (acum HMRC pentru venitul Majiestatii Sale si Vamalitatii) precum si demolarea Departamentului de Transporturi, Regiunilor si Administratiei Locale, a carei responsabilitati cheie au fost plasate in cadrul Oficiului Primului Ministru Adjunct si au fost relocate in principal Comunitatilor si Administratiilor Locale.
Administratia bunastarii statului a suferit doua reforme majore inca de la inceputurile sale. In prima faza, care acopera anii 1960 si 1970, guvernul s-a vazut reformat in scopul de a permite planificarea si controlul cheltuielilor publice de catre Trezorerie. Obiectivele acestei reforme au fost eficienta manageriala si planificarea economica. Efectul a fost de a crea un sistem in care Trezoreria a alocat resurse pentru departamente, iar departamentele pentru servicii. A doua faza a dus in anii 1980 si 1990 la restructurarea serviciului public si administrarea bunastarii, avand trei elemente principale: destramarea administratiei in agentii, introducerea managementului si cvasi-pietele.In ultimii ani, activitatea multor agentii guvernamentale centrale care deservesc Guvernul, cum ar fi DWB (Serviciul pentru Tehnologia Informatiei) sau laboratoarele DOH, au fost privatizate sau subcontractate, rolul principal al agentiilor ramase este furnizarea de servicii direct catre public.
In Scotia competentele Guvernului sunt date de Westminster. Sunt competentele conferite, care sunt delegate Guvernului Scotian si competentele rezervate, care sunt pastrate de catre Westminster. Competentele conferite includ sanatatea, asistenta sociala, educatia, administratia locala si legea civila. Competentele rezervate includ securitatea sociala si aproape toate impozitele. Serviciul public, cunoscut oarecum derutant sub numele de Guvernul Scotian, a fost reorganizat in "directii",care nu intaresc aceste confuzii.
In ciuda divizarii nominale a muncii, politica in Scotia este inca puternic influentata de catre Westminster. Dezvoltarea economica este responsabilitatea Guvernului Scotian, dar dispozitiile individuale de angajare, fiind in prezent introduse de catre Departamentul pentru Munca si Pensii, s-au facut fara implicarea Guvernului Scotian. Desi educatia a fost independenta dealungul istoriei, Scotia are acum un curriculum national direct comparabil cu cel al Angliei. In multe cazuri, cum ar fi introducerea de parteneriarte civile, Parlamentul Scotian a facut referire la deciziile Westminster-ului de a legifera in conformitate cu dispozitiile din "Conventia Sewel".
Administratia Locala a crescut in Anglia si Tara Galilor din administrarea Legilor Slabe. Atunci cand serviciile locale de sanatate, asistenta sociala si educatie au fost stabilite in timpul secolului al-XIX-lea, cineva a trebuit sa fie responsabil pentru furnizarea lor; puterile au fost date gardienilor Legii Sarace si ulterior acestea au devenit nucleul unui sistem reformat al administratiei locale.
Regatul Unit are un sistem de guvernare extrem de centralizat, iar competentele autoritatilor locale sunt foarte limitate. Administratia centrala exercita un control considerabil asupra actiunilor locale, acestea fiind: restrictiile juridice, indrumarile, inspectiile de audit, controalele financiare.
Politica sociala engleza a fost dominata de Legile Sarace incepand cu 1958 si pana in 1948. Legea Slaba Elisabetana din 1601 prevede: o rata obligatorie slaba, crearea de "supraveghetori" de scutiri, provizii pentru "punerea saracilor la munca".